O poveste scurta de dragoste veche

O poveste scurta de dragoste veche

2015-05-02 14:26:41

Toată viaţa s-au ţinut de mână şi, vreme de mai bine de 50 de ani, Tătucu i-a adus Mamei Ieta, în fiecare zi, câte un bucheţel cu flori de câmp, pe care ea le punea în acelaşi pahar vechi, primit în dar la nunta lor! Uneori o mai cadorisea şi cu câte un batic, turtă dulce sau odicolon de la târg! Femeia avea grijă de el ca de ochii din cap! Tătucu s-a prăpădit într-o zi frumoasă, aşteptând să se întoarcă un nepot de la oraş. Îi dădea bani la fiecare pensie ca să îi cumpere, măcar o dată pe săptămână, flori. Să aibă pentru femeia lui, acum când nu se mai putea urca pe dealuri! După asta, Mama Ieta a plecat în Canada, la copii. Casa era prea goală fără omul ei! A luat cu ea şi paharul vechi, în care a pus toată viaţa flori de câmp şi l-a transformat în candelă...

EN: ”They tied the knot because they liked each other. They'd always used to hold hands and every day for over fifty years, when he came home, (Nicu Father) would bring Vetuca (Mother Ieta) a bundle of wild flowers, which she would put in the same old glass that they had got as a wedding gift. Sometimes he would spoil her with a scarf, or some gingerbread or cologne from the town fair. Mother Ieta had looked after him with the greatest love and care. Then one day, when it was beautiful outside, Father passed away while he was waiting for his grandson to return. Every month, when his pension money arrived, he would give some to the grandchild to bring him flowers from town, as he could go out in the field no more. Mother Ieta left for Canada, to her children. The house was just too empty without her man. The old glass, in which she had put flowers all her life, she now turned it into a candle and took it with her when she left.”

Cartea poștală cu poveste - formă alternativă de rezistenţă culturală – ediție de colecție. Veşti şi poveşti de acasă. De trimis prin lume, de dat în dar, de purtat în suflet... Pentru că vremurile se schimbă, timpul se rostogoleşte nebuneşte fără rost şi rânduială, iar lumea se dărâmă sub ochii noştri. În aceste condiţii, nu ne rămâne decât să ne transformăm în mici activişti şi să "luptăm" pentru lucrurile bune şi frumoase în care credem, să salvăm ce se mai poate salva şi să aşezăm totul în spaţii cu valoare de simbol. Povestea este ultima frontieră-simbol a timpurilor acestora! ( Țara Cerurilor Deschise - cărți poștale de colecție cu povești, proiect semnat de Alina Zară)

 

Postat în Cărți poștale cu povești De

Colţul Românesc