Fugi iute cu gândul în vârful dealului, ca să mai cuprinzi o dată satul copilăriei. Îţi pocnesc urechile de frig, atât de proaspătă e amintirea! Auzi până şi chiotele copiilor de pe dealul dinspre biserică, atunci când îşi dau drumul cu sania de lemn pe derdeluşul care se înclină lin spre grădina lui 'Nea Vasile, unde nu mai e de mult niciun gard, pentru ca cei mici să nu-şi oprească, prea brusc, zburarea. Auzi şi lătratul câinilor din vecini, cu stăpân şi bătătură în subordine. Ţi-aminteşti parcă şi toaca bătând, apoi cum se înserează şi se pornesc colindele să umple uliţele... Dacă strângi pleoapele mai bine, simţi izul merelor coapte pe care le punea bunica pe sobă, al zăpezii îngheţate în lâna din care a croşetat mama pantalonii gri-petrol, al cozonacului cu nucă şi al veşniciei! Apoi se face brusc linişte, cald şi miroase a brad! De sărbători ne întoarcem întodeauna acasă! Măcar în gând...

Poveste din “Tinutul fermecat cu ochi albastri” - Parcul National Retezat

Ne-am lasat mereu pentru “de sarbatori” planurile de odihna, miscare, deconectare de la Internet, experiente romanesti si alte rezolutii sanatoase!  Anul asta am ales “Cascada Lolaia”, la poalele Parcului National din Muntii Retezat! O experienta tip "tabara", cu toate ingredientele care sa ne aminteasca de bucuria intreaga cu care eram in stare sa petrecem in copilarie orice vacanta in Romania!

Societatea noastra prezinta urme severe de alienare. Am ratacit modelele, importam masiv lucruri, stari, sarbatori fara esenta. Pierdem  traditii, obiceiuri, gusturi si tipologii curate, specifice si potrivite noua. Avem tot mai putine exemple de bune practici. Tot mai putina normalitate si naturalete. Totul pare a se se plasticiza, uniformiza si robotiza. Copiii nostri se dezradacineaza si noi ne tot minunam: cum de nu mai avem si nu mai au seva sa creasca frumos! Copiii nostri pierd identitatea nationala din portofoliul de valori. Copiii nostri, in a caror lume vom fi nevoiti sa locuim cu totii peste ceva timp, traiesc tot mai mult intr-o lume virtuala, intunecata, din care reusesc sa se intoarca acasa din ce in ce mai rar si din ce in ce mai sleiti de puteri.

Nu de mult, Stefan Caltia, unul dintre cei mai importanti artisti din Romania - care s-a nascut intr-un sat din Transilvania ( pe care il picteaza si il promoveaza in toata lumea) isi punea o dorinta interesanta: “visez ca iarna, sa aiba loc Academii de Studii pentru Tarani”. Da, taranul roman ar trebui sa mixeze cunostintele lui stravechi si de bun simt cu invataturi de la cei mai buni specialisti contemporani despre cum sa isi cultive pamantul, cum sa il ingrijasca si pretuiasca, despre cum sa-si creasca animalele, cum sa isi produca si promoveze roadele, astfel incat sa fie coada la granitele tarii pentru produsul romanesc. Pentru ca da, avem pamant bun care inca da rod sanatos si oameni care iubesc randuiala adevarata. Taranul nu trebuie sa fie nici credul, nici urechist. Trebuie sa-si randuiasca treaba ca la carte. Nu dupa povesti si nici dupa reclamele de la televizor ori de la radio sant! Trebuie sa nu mai puna semnul de egalitate intre colectivizarea fortata, care i-a lasat urme adanci pe suflet, si asociere. Trebuie sa aiba curajul sa mearga inainte, cu oricate agriculturi industrializate ar trebui sa dea piept! Roadele de aur ale pamantului sunt in mainile lui. Agricultura industrializata scoate doar "tinichele"!

Filmul romanesc are, in ultimii ani, tot mai dese momente in care ne surprinde! Azi o sa povestim despre „Usturoi” - primul film independent, turnat in intregime in Transilvania după '89. Un film fresca a zonei Salajului, cu oamenii de aici, locurile, graiul si vecinatatile. O productie fara buget, filmata in 16 zile, cu doar doi actori si foarte multi oameni obisnuiti. A iesit pe piata in 2014, dupa 2 ani de la filmari, si a fost lansat in cadrul Festivalului Internaţional de Film Transilvania. De atunci face sali pline si are cronici bune. In proportie de 90 la suta productia a fost finantata de regizorul Lucian Alexandrescu - născut în Sibiu si rezident în Miami si producatorul Radu Bazavan (groparul.ro)

De ceva vreme buna incoace, slava Cerului, produsul romanesc incepe sa fie inteles in esenta sa, iubit si respectat si la el acasa. Dupa o perioada lunga, in care orice avea eticheta straina era mai bun decat ce era de-al nostru, desi, in majoritatea cazurilor, era taman invers! Articolul acesta este dedicat unui produs emblematic. Stiti  ce inseamna, cu adevarat o ie romaneasca (camasa romaneasca)? Cu tot ce inseamna ea, cu simbolistica, estetica, rostul si randuiala ei? Stiti sa faceti diferenta intre o ie autentica si una de duzina? Haideti sa invatam impreuna de la o comunitate de 11 mii de femei, care asta fac toata ziua: cos si descos pe toate partile, ia romaneasca autentica!

Carlo Petrini, presedintele Slow Food International, a primit astazi aplauze la scena deschisa in cadrul conferintei "High Natural Value: un raspuns la marile provocari ale comunitatilor si peisajelor rurale romanesti" (un proiect din care face parte si Coltul nostru Romanesc) Noi l-am aplaudat in picioare si redam mai jos pasaje notate in timp real din discursul sau  fantastic, care ar trebui printat si expus ca o icoana in casa fiecarui roman!

Poporul Roman este, in majoritate covarsitoare, crestin ortodox. Mai mult sau mai putin practicant, dar botezat.  Un popor care ciocneste oua rosii la masa de Pasti, indiferent daca mai crede sau nu in Dumnezeu. Un neam care s-a incapatanat sa pastreze cu el, peste timpuri, credinta stramoseasca, platind diverse preturi pentru asta, in functie de vremuri…

Coltul Romanesc a lansat un concurs de creatie ce urmareste realizarea unor elemente grafice care sa puna in valoare personajele si locurile de poveste ale Salajului. Acestea urmeaza sa fie folosite ca punct de reper in realizarea unor designuri speciale cuprinse intr- un kit inedit cu suveniruri de Salaj.  In concurs au participat 61 de lucrari, care au reprezentat mai multe elemente cu specific salajan: biserici de lemn, pasarea de pe ceramica de Zalau, personaje din Gradina Zmeilor, monumente specifice, motive legate de palinca, arhitectura sau port popular local. Majoritatea concurentilor au fost copii si tineri din comunitatile salajene. Echipa Coltul Romanesc mentioneaza ca, in proiectul Suvenir de Salaj, va folosi ca puncte de reper si cateva elemente din graficile prezentate in mai multe lucrari din acest concurs.